Cum era zicala: ”Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești”? Și cărțile intră la categoria „prieteni”? Dacă da, atunci propun să ne luăm la rând cunoscuții să aflăm ce citesc. Poate o să avem surpriza că nu ne cunoaștem așa de bine pe cât ne-am cunoaște când am începe să ne scoatem cărțile din noptieră (acelea pe care nu le-am lua niciodată în tren, metrou, autobuz, avion – sau orice alt loc unde este lume curioasă în proximitate).

Nu ne cunoaștem, poate, dar hai să vedem ce e prin noptiera mea. Recunosc cu mâna pe inimă că absolut niciodată nu am citit cu atât de mult entuziasm, pasiune și interes adevărat atât de multe cărți dintr-un singur domeniu: sexualitate.

De regulă (deci în majoritatea domeniilor despre care m-am interesat – nu te speria, nu sunt chiar atât de multe) am preferat documentarele, seminarele înregistrate sau chiar discuțiile 1 la 1 cu persoane experimentate – dacă am avut ocazia să le cunosc. Când mă apucam de obicei să citesc o carte, indiferent de domeniu sau gen literar, era cel mai adesea din curiozitate. Iar în multe cazuri nu o duceam la capăt. Dacă mă apucam cumva să citesc încă una, din același gen sau domeniu, era cu siguranță ceva simpatic. Rar s-a întâmplat să vină și a treia. Până când…

În 2014 am început din curiozitate o carte: KamaSutra. Da, fix clișeul ăla de carte. Dar un clișeu pe care nu atât de mulți am avut curiozitatea să-l citim de fapt. Am constatat că era mai mult decât ce auzisem despre ea. Concret, am găsit-o mult mai pământească și strategică decât ceea ce se comenta despre ea. Personal, cel mai mult mi-au plăcut recomandările celor 64 de arte pe care un bărbat desăvârșit sau o curtezană iscusită ar trebui să le cunoască. Evident, autorul (Vātsyāyana – nu te chinui să-i rostești numele, nici mie nu-mi iese) nu recomanda neapărat să devină maeștri în ele. Asta ar fi însemnat o concentrare prea mare pe fiecare lucru iar asta nu ar fi adus echilibrul de fapt. Dar recomanda fiecărui om, care avea pretenția de la sine că avea un anumit statut, să aibă cunoștințe suficiente despre fiecare din ele. Scopul era acela să aibă o bază să interacționeze în o varietate de contexte sociale sau personale. Evident, arta amorului este și ea în cele 64 de arte recomandate de Vātsyāyana. Cu siguranță, au fost și alte elemente frumoase și foarte utile în carte, recunosc că mi-au atras atenția mult mai multe alte lucruri decât cele 64 de arte, dar am să las la latitudinea ta să experimentezi lectura asta.

Cert este că mi s-a deschis o curiozitate sănătoasă pe subiect. Așa că am început să mi-o urmez. Am găsit o multitudine de cărți despre sexualitate, majoritatea fiind inspirate din filosofia taoistă. Ceea ce am apreciat în cărțile legate de taoism a fost atenția sporită asupra femeii, asupra cunoștințelor utile nu numai pentru interacțiunea ei cu un partener, dar și pentru propria sănătate și echilibrare hormonală. Și nu fiindcă sunt femeie, ci fiindcă este punctată nevoia mai mare a femeii de energie, cunoaștere și atenție decât a unui bărbat pentru a fi satisfăcută. Apoi am început să deschid și literatura occidentală. Aici am găsit multă concentrare pe mental, fizic și aplicații practice. Din categoria „how to”. Și e absolut în regulă să avem și așa ceva. Lista mea de cărți, dacă tot am zis că deschid noptiera, ar fi destul de mare. Dar dintre preferatele ar fi:

  • „Trezierea femeii senzuale” de Salida Desilets
  • „Femeia Multiorgasmică” de Mantak Chia și Rachel Carlton Abrams
  • ”Tayin și modelarea feminină”  de Carmen Alona Shuilian
  • „Poliamor în secolul XXI” de Deborah Anapol
  • „The Erotic Mind” de Jack Morin

Recunosc că nu am ajuns cu lectura la jumătatea listei mele. Dar pe acestea le-am parcurs și le pot recomanda cu încredere.

Nu, nu am citit 50 Shades of <<pseudo-kink>> cum bine zicea o expertă în kink din SUA. Nu este o lectură de calitate și nici măcar una care să informeze corect. Ca disclaimer: opinia nu este doar a mea, ea este în primul rând a uneia dintre persoanele pe care le urmez (AmyJoGoddard) care este expertă în kink. Așa o carte nu ar intra pe lista mea preferată lecturi. Prefer să merg spre tot ce înseamnă nișă, pur și simplu pentru că nivelul de calitate este incomparabil și șansele ca informația să fie corectă sunt exponențial mai mari decât din tot ce înseamnă lectură generalistă. Și dacă tot petrec un timp cu nasul într-o carte…

carti juicing și vegetarian

sursa foto: arhiva personală

La capitolul lectură pe nutriție și fitoterapie am mai puține cărți citite sau planificate. Cele din imagine sunt mai degrabă o lectură aplicată: fie sunt cărți de rețete (Yotam Ottolenghi a fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine, iar jucatul cu rețetele a fost suficient de pasionant – mai ales că nu toate ingredientele lui se găsesc ușor), fie cărți informative.  Cu toate astea, adevărul este că există mult mai multă informație calitativă despre nutriție și fitoterapie sub forma unor documentare, vloguri sau website-uri de organizații sau bloguri ale unor împătimiți în nutriție și stil de viață sănătos, atât din străinătate cât și din România. Nutriția este un domeniu categoric mult mai expus decât sexualitatea, a devenit deja mainstream, este relativ mai ușor să discerni între lectura calitativă și cea… să-i spunem superficială. Cărțile din imagine sunt o mică parte. Câteva documentare util au fost:

  • ”Fat, Sick and Nearly Dead”
  • ”The Men Who Made Us Fat” și ”The Men Who Made Us Thin” (seria de documentare făcute de BBC UK ),
  • „Food Inc.”
  • seria de înregistrări ale seminariilor susținute de către Institutul Hippocrates din S.U.A. (disponibile inclusiv pe youtube)

În toate hobby-urile mele (fie ele de fitness, yoga sau tai chi) invariabil s-au predat și noțiuni despre nutriție și alimentație. Nu poți să intri în contact cu aceste filosofii (hindusă, taoistă) fără să interacționezi cel puțin cu bazele alimentației. Dar poate că modul meu cel mai frecvent de informare a fost prin interacțiunea cu prieteni care urmau deja un regim alimentar vegetarian, fapt care presupunea o mai bună informare la capitolul nutriție și alimentație. Deci am avut multiple surse să ies din clișeul nutrițional (carne cu piure / cartofi prăjiți / cartofi natur, sarmale cu mămăligă, mâncare de mazăre sau fasole cu carne, ciorbă de văcuță sau de burtă etc.) și să mă pot juca cu regimul alimentar. Nu mai este așa o provocare mare pentru mine la capitolul: dacă nu mănânc carne, atunci ce-mi gătesc?!

Cu toate astea, iată și câteva cărți din lista fitoterapie și nutriție:

  • „The Power Plant Way” de Julie Piatt și Rich Roll
  • „Around the World in 80 Plants” de Stephen Barstow
  • „Plants of The Gods” de Albert Hofmann și Richard Evans Schultes
  • ”Wild Edibles” de Sergei Boutenko

Îți urez lectură plăcută sau vizionare plăcută! Și sunt curioasă ce citești sau la ce te uiți. Ce e în noptiera ta?